Am mai abordat acest domeniu aici unde găsiți două clipuri video.

Autorepararea este procesul natural de reparare a fisurilor, proces ce se poate produce în betoane în prezența umidității și absența tensiunilor mecanice. Repararea este activată printr-o combinație de blocare mecanică de către particole transportate în fisură de apă și prin depunerea de carbonat de calciu din materialul cimentos.

Autorepararea are aplicații practice pentru închiderea fisurilor inactive / neevolutive / statice într-un mediu umed, cum ar fi cele ce se găsesc în structurile masive, cele în rezervoarele de apă sau în structurile impermeabile. Se spune că fisurile de până la 0,2 mm se vor autorepara în maxim 28 de zile; cele de până în 0,1 mm se vor etanșa în max 14 zile.

Victor Li de la Universitatea din Michigan afirmă că a dezvoltat un beton ce se repară singur care se bazează pe un material pe care l-a inventat el în 1990 numit Engineered Cementitious Composite. El și En Hua Yang au mai lucrat la asta și au produs acel lucru faimos numit “beton ce se poate îndoi”. 

Are unele dintre aceleași componente ca și cimentul Portland, cu excepția faptului că agregatele mai mari din amestec sunt înlocuite cu microfibre. Când compozitul este stresat, acesta se îndoaie fără a se fractura. Dacă începe să crape, crăpăturile au tendința de a avea o lățime mai mică de 50 de microni – mai subțiri decât părul uman. Aceste fisuri mici au capacitatea de a se vindeca.

Unii cercetători au adăugat în beton spori de bacterii care secretă carbonat de calciu pentru a umple fisurile și porii, în timp ce alții au încorporat capilare de sticlă cu un agent vindecător, dar procesul de umplere a capilarelor cu acel agent este îndelungat și incomod. Henk Jokers de la Universitatea Delft din Delft din Olanda încearcă să împacheteze betonul cu bacterii care folosesc apa și “alimente” de tip lactatul de calciu care să producă calcit, ciment natural.

Pentru a împiedica sporii să se activeze în amestecul de beton umed și pentru a le împiedica pe acestea și pe produsele lor lactate de calciu să afecteze calitatea betonului. Jonkers și colegii lui, mai întâi au creat peleți ceramici lați de 2 – 4 milimetri și apoi le-au adăugat în beton.Doar când se formează crăpături mici în beton – deschizând peleții – și apă se infiltrează se vor activa bacteriile și încep să consume alimentele care au fost, de asemenea, eliberate. Pe măsură ce se hrănesc, ele se combină cu calciul și oxigenul și bioxidul de carbon pentru a forma calcita – ce este în mod esențial calcar pur.

2%

din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și sprijinirea directă a Asociației pentru Antreprenoriat Comunitar, nu către stat. Ajută-ne să luptăm în continuare pentru cele ce-ți sunt dragi: Dezvoltarea Personală, Comunitară și Socială.

Descarcă formularul și depune-l la agenția ANAF de care aparții până pe 31 iulie.